Scrieţi,băieţi, numai scrieţi. (Din apelul adresat tinerilor
scriitori)
ORIZONTAL:
1) Efect fizio-psihologic, ca mister de nepătruns
al dragostei, cel al invaziei instinctului puberal, redat
într-un mod cu totul excepţional de către marele Eliad (1802-1872) ― Din balada “Zburătorul”: Aşa plângea Florica şi, biet, îşi spunea
dorul / Pe prispă lângă mă-sa ş-obida o… 2) Balada debuteză cu tânguirea
înfiorată şi naivă a fetei: Vezi,…
ce mă doare! Şi pieptul mi se bate, / Mulţimi de vineţele pe sân mi se ivesc ― Critic literar contemporan (Ion). 3) Din tablourile romantice ale
baladei: … în murgul serei şi soarele
sfinţise; / A puţurilor cumpeni ţipând parcă chema ― Răutăcioşi, precum Zburătorul ce ţintă l-alde Floarea în clipă străbătu (fig.)
― Republica Venezuela Germania ― Imens, cum e aportul lui Ion Heliade Rădulescu adus dezvoltarii
literaturii române. 7) Domeniu de inspiraţie pentru poet, mitul iubirii, cel foarte
răspândit în cultura populară românească ― Împeliţatul din creaţia lui Heliade. 8) Mătuşile din
anturajul Floricăi (pop.) ― Eugenia Olaru ― Veche monedă poloneză. 9) Florica: Un
foc s-aprinde-n mine, răcori mă… la spate ― Specifice omului, cum sunt primele
manifestări ale sentimentului de dragoste la fete şi suferinţă de o boală
necunoscută ― Dânşii. 10) Imaginea unei seri: Târzie astă-seară… -acum şi luna. / Şi,
cobe, câteodată tot cade câte-o stea ― Zeu al
morţii la romani. 11) Aseară
(reg.) ― Din graţioasele imagini
pastorale: Vibra al serii aer de tauri
grea marmură; / Zglobii sărind viţeii. La uger… 12)
Abordare, ca gen literar a primei părţi unde
domneşte confesiunea ― Flăcău frumos în imaginaţia mitologică a zburătorului,
care produce Floricăi primii fiori ai iubirii.
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9
|
10
|
11
|
12
|
|
1
|
||||||||||||
2
|
||||||||||||
3
|
||||||||||||
4
|
||||||||||||
5
|
||||||||||||
6
|
||||||||||||
7
|
||||||||||||
8
|
||||||||||||
9
|
||||||||||||
10
|
||||||||||||
11
|
||||||||||||
12
|
Dicţionar: EMB, AACH, TIMF, ORC, UAA, UMA, USAC.
Prof. Nicolae Vicolov
solutia
Consultarea textului:
|
"Vezi,
mamă, ce mă doare! şi pieptul mi se bate,
Mulţimi de vineţele pe sân mi se ivesc; Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate, Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc! Ah! inima-mi zvâcneşte!... şi zboară de la mine! Îmi cere... nu-ş' ce-mi cere! şi nu ştiu ce i-aş da; Şi cald, şi rece, uite, că-mi furnică prin vine, În braţe n-am nimica şi parcă am ceva; Că uite, mă vezi, mamă? aşa se-ncrucişează, Şi nici nu prinz de veste când singură mă strâng, Şi tremur de nesaţiu, şi ochii-mi văpăiază, Pornesc dintr-înşii lacrămi, şi plâng, măicuţă, plâng. Ia pune mâna, mamă, - pe frunte, ce sudoare! Obrajii... unul arde şi altul mi-a răcit! Un nod colea m-apucă, ici coasta rău mă doare; În trup o piroteală de tot m-a stăpânit. Oar' ce să fie asta? Întreabă pe bunica: O şti vrun leac ea doară... o fi vrun zburător. Or aide l-alde baba Comana, or Sorica, Or du-te la moş popa, or mergi la vrăjitor. Şi unul să se roage, că poate mă dezleagă; Mătuşele cu bobii fac multe şi desfac; Şi vrăjitorul ala şi apele încheagă; Aleargă la ei, mamă, că doar mi-or da pe leac. De cum se face ziuă şi scot mânzat-afară S-o mâi pe potecuţă la iarbă colea-n crâng, Vezi, câtu-i ziuliţa, şi zi acum de vară, Un dor nespus m-apucă, şi plâng, măicuţă, plâng. Brânduşa paşte iarbă la umbră lângă mine, La râuleţ s-adapă, pe maluri pribegind; Zău, nu ştiu când se duce, că mă trezesc când vine, Şi simţ că mişcă tufa, auz crângul trosnind. Atunci inima-mi bate şi sai ca din visare, Şi parc-aştept... pe cine? şi pare c-a sosit. Acest fel toată viaţa-mi e lungă aşteptare, Şi nu soseşte nimeni!... Ce chin nesuferit! În arşiţa căldurei, când vântuleţ adie, Când pleopul a sa frunză o tremură uşor Şi-n tot crângul o şoaptă s-ardică şi-l învie, Eu parcă-mi auz scrisul pe sus cu vântu-n zbor; Şi când îmi mişcă ţopul, cosiţa se ridică, Mă sperii, dar îmi place - prin vine un fior Îmi fulgeră şi-mi zice: “Deşteaptă-te, Florică, Sunt eu, viu să te mângâi...” Dar e un vânt uşor! Oar' ce să fie asta? Întreabă pe bunica: O şti vrun leac ea doară... o fi vrun zburător! Or aide l-alde baba Comana, or Sorica, Or du-te la moş popa, or mergi la vrăjitor". |
Aşa
plângea Florica şi, biet, îşi spunea dorul
Pe prispă lângă mă-sa, ş-obida o neca; Junicea-n bătătură mugea, căta oborul, Şi mă-sa sta pe gânduri, şi fata suspina. Era în murgul serei şi soarele sfinţise; A puţurilor cumpeni ţipând parcă chema A satului cireadă, ce greu, mereu sosise, Şi vitele muginde la zgheab întins pâşea. Dar altele-adăpate trăgea în bătătură, În gemete de mumă viţeii lor striga; Vibra al serei aer de tauri grea murmură; Zglobii sărind viţeii la uger alerga. S-astâmpără ast zgomot, ş-a laptelui fântână Începe să s-audă ca şoaptă în susur, Când ugerul se lasă subt fecioreasca mână Şi prunca viţeluşă tot tremură-mpregiur. Încep a luci stele rând una câte una Şi focuri în tot satul încep a se vedea; Târzie astă-seară răsare-acum şi luna, Şi, cobe, câteodată tot cade câte-o stea. Dar câmpul şi argeaua câmpeanul osteneşte Şi dup-o cină scurtă şi somnul a sosit. Tăcere pretutindeni acuma stăpâneşte, Şi lătrătorii numai s-aud necontenit. E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei Veşmântul său cel negru, de stele semănat, Destins coprinde lumea, ce-n braţele somniei Visează câte-aievea deşteaptă n-a visat. Tăcere este totul şi nemişcare plină: Încântec sau descântec pe lume s-a lăsat; Nici frunza nu se mişcă, nici vântul nu suspină, Şi apele dorm duse, şi morele au stat. ..................................................................... "Dar ce lumină iute ca fulger trecătoare Din miazănoapte scapă cu urme de schintei? Vro stea mai cade iară? vrun împărat mai moare? Or e - să nu mai fie! - vro pacoste de zmei? Tot zmeu a fost, surato. Văzuşi, împeliţatu, Că ţintă l-alde Floarea în clipă străbătu! Şi drept pe coş, leicuţă! ce n-ai gândi, spurcatu! Închină-te, surato! - Văzutu-l-ai şi tu? Balaur de lumină cu coada-nflăcărată, Şi pietre nestimate lucea pe el ca foc. Spun, soro, c-ar fi june cu dragoste curată; Dar lipsa d-a lui dragosti! departe de ast loc! Pândeşte, bată-l crucea! şi-n somn colea mi-ţi vine Ca brad un flăcăiandru, şi tras ca prin inel, Bălai, cu părul d-aur! dar slabele lui vine N-au nici un pic de sânge, ş-un nas - ca vai de el! O! biata fetişoară! mi-e milă de Florica Cum o fi chinuind-o! vezi, d-aia a slăbit Şi s-a pălit copila! ce bine-a zis bunica: Să fugă fata mare de focul de iubit! Că-ncepe de visează, şi visu-n lipitură Începe-a se preface, şi lipitura-n zmeu, Şi ce-i mai faci pe urmă? că nici descântătură, Nici rugi nu te mai scapă. Ferească Dumnezeu!" |
Ion Heliade-Rădulescu (n. 6
ianuarie 1802, Târgoviște — d. 27 aprilie 1872,
București) a fost un scriitor, filolog și om politic român, membru
fondator al Academiei Române și primul său președinte, considerat cel
mai important ctitor din cultura română prepașoptistă.
După obiceiul și în spiritul vremii, Ion Heliade
Rădulescu învață limba greacă, înainte de a învăța să citească românește
din lucrarea Istoria pentru începutul românilor în Dachia a lui Petru
Maior (asemeni lui C. Negruzzi, în Moldova). În 1818, el devine
elevul lui Gheorghe Lazăr, căruia îi va urma la conducerea școlii de
la "Sfântul Sava". Este membru activ al asociaților culturale din
epocă: Societatea Literară (din 1827), Societatea Filarmonică
(din 1833), întemeietor al presei din Țara Românească: Curierul Românesc
(1829) și Curierul de ambe sexe (1837), tipograf, editor, poet,
prozator, critic. În 1846, Heliade propune planul unei "biblioteci
universale", menită sa înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele
literare, istorice, filozofice ale tuturor timpurilor, întreprindere uriașă, ce
depășea cu mult chiar puterile unei generații, oricât de ambițioase.
Biografie cronologică
- 6 ianuarie 1802 – Se naște la Târgoviște,
fiul lui Ilie Rădulescu și al Eufrosinei Danielopol. Ajuns la București,
învață românește după cărțile populare, iar grecește cu dascălul Alexe;
prin 1814 însuși Naum Râmniceanu i-a fost dascăl.
- 1815/1818 – Frecventează Școala
grecească de la Schitu Măgureanu; cunoaște poezia lui Hristopulos, poet la
mare modă, pe care o și traduce.
- 1822/1829 – Devine succesorul lui
Gh. Lazăr la Colegiul Sfântul Sava, după retragerea acestuia.
- 1827 – Apare Societatea
literară, din inițiativa sa și a lui Dinicu Golescu. care promova
ideile iluministe: răspândirea școlii românești, înființarea unui teatru
național, publicarea de gazete, de traduceri și de opere originale. Aici,
Heliade citește din traducerile sale din Lamartine.
- 1828 – Apare la Sibiu Gramatica
Românească, în care autorul se dovedește un reformator la domeniul
limbii; susține simplificarea alfabetului chirilic, fonetismul ortografic,
împrumutarea neologismelor din latină și din limbile romanice.
- 1829, 8 aprilie – Apare Curierul
românesc, prima gazetă în limba română din Principate.
- 1830 – Apare volumul Meditații
poetice dintr-ale lui A. de Lamartine. Traduse și alăturate cu alte bucăți
originale din D. I. Eliad; poeziile originale sunt:
o
Cântarea
dimineții
o
Trecutul
o
Dragele
mele vorbe
o
Epitaf
de la o tânără mamă
- 1833 – Apare Societatea
Filarmonică la inițiativa lui I.H. Rădulescu, Ion Câmpineanu și C.
Aristia.
- 1834 – Este director al Școlii de
muzică vocală, de declamație și de literatură care avea rostul de a
pregăti actori profesioniști.
- 1835 –
o
Publică traducerea
comediei Amfitrion de Molière.
o
Apare Gazeta
Teatrului Național.
o
1836 – Își adună
toate producția literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. Eliad
de proze și de poezie.
o
Apare, în
subredacția lui Heliade și a lui Florian Aaron, Muzeul Național, supliment
săptămânal al Curierului românesc
Activitatea
- Fondator al unor reviste, printre
care cea mai importantă este considerată a fi Curierul românesc de
ambe sexe publicată începând cu 1829, primul ziar apărut în Țara
Românească, dar și Gazeta Teatrului Național, Muzeul
național, difuzate prin librăria românească a lui Iosif Romanov.
- Fondator al Societății Filarmonice
(1833).
- În 1843 făcea parte din Loja
bucureșteană Frăția; în 1859, având gradul 18, participă la aprinderea
luminilor Lojii bucureștene Steaua Dunării, al cărei Mare Maestru a
devenit în 1861.[1]
- Implicat în evenimentele de la 1848
(a participat la redactarea Proclamației de la Islaz, membru în guvernul
provizoriu, etc.)
- Teoretician și îndrumător literar
în Regulile sau gramatica poeziei.
- Poet al viziunilor grandioase de
tip hugolian a scris poemul eroic Anatolida sau Omul și
- forțele, realizat
fragmentar, a cultivat meditația cu motive preromantice, lamartiniene O
noapte pe ruinele Târgoviștei, elegia Dragele mele umbre, mitul
popular Sburătorul, capodopera sa literară, satira și fabula
politică.
- Proză cu conținut satiric și
pamfletar, în maniera fiziologilor, Domnul Sărsăilă autorul,
Conu Drăgan și cuconița Drăgana.
- Este autor a numeroase traduceri,
imitații și prelucrări din clasici ai literaturii universale (Boileau,
La Fontaine, Dante Alighieri, Goethe, Byron ș.a.m.d..
- A militat pentru unificarea limbii
române literare (Gramatica românească), 1828).
- Preocupări de natură filosofică și
religioasă de inspirație gnostică (Biblicele, 1858; Echilibru
între antiteze).
- Membru fondator al Societății
Academice Române (Academia Română) și primul președinte al acesteia (1867
- 1870).
Proză
- Prolog la serbarea numelui
preaînălțatului nostru domn Alexandru D. Ghica 1835 aug. 30
- Dispozițiile și încercările mele
de poezie
- Gheorghe Lazăr
- Bată-te Dumnezeu! (Coconița
Drăgana)
- Coconul Drăgan
- Fata lui Chiriac
Poezie
- Sonet la anul 1830
- Epigramă
- Elegie I. Trecutul
- Elegie II. Dragele mele umbre
Opere
- Cântarea
dimineții
- Sonet
- La moartea lui Cârlova
- Serafimul și heruvimul sau
Mângâierea conștiinței și mustrarea cugetului
- Portret
- Adio la anul 1832
- Destăinuirea
- Visul
- O noapte pe ruinele Târgoviștii
- Odă asupra aniversării de 2 sept.
1829
- Odă la pavilionul grecesc
- La un poet exilat
- Calul, vulpea, lupul
- Epitafe
- Cumetria cioarei când s-a numit
privighetoare
- La Elvira
- Cutremurul
- Ingratul
- Vulturul și bufa
- Zburătorul
- Mihaida
- Epitaf la o femeie cochetă
- În așteptarea lui 1848. Preziua.
Psalm
- Sânta cetate (Terța rima)
- La Schiller
- Dulcamara
- Muștele și albinele
- Corbul și Vulpea
- Areopagul bestiilor
- Un muieroi și o femeie
- Mircea și Lazar
- Poezia
- Adio la patrie
- La Maria
- Primul baciu
- Un buchet de mireasă
- Portretul
- Anatolida sau Omul și forțele
Traduceri
- Suvenirul de Alphonse de Lamartine
- Războiul de Alphonse de Lamartine
- Corbul și vulpea de Jean de La
Fontaine
- Singurătatea de Alphonse de
Lamartine
- Seara de Alphonse de Lamartine
- Lacul de Alphonse de Lamartine
- Toamna de Alphonse de Lamartine
- Imnul nopții de Alphonse de
Lamartine
- Romanță de George Gordon Byron
(Lord Byron)
- Poema didactică după Boileau și
Horațiu de Nicolas Boileau
- Cântarea dracilor în preziua
potopului de George Gordon Byron (Lord Byron)
- Depărtarea de Paolo Antonio Rolli
- Foile și cărbunele de P. Viennet
- Coada momițelor de P. Viennet
- La amantă de Sappho
- Margherita de A. Dumas
- Lament amoros de Iacopo Vittorelli
- Poetul murind de Alphonse de
Lamartine
- Cavalerul Toggenburg de Friedrich
Schiller
- Arpa lui David de George Gordon
Byron (Lord Byron)
Solutia careului Grigore Ureche
|
1
C
|
2
R
|
3
O
|
4
N
|
5
I
|
6
C
|
7
A
|
8
|
9
A
|
10
R
|
11
O
|
12
N
|
|
2
O
|
A
|
M
|
E
|
N
|
I
|
|
A
|
M
|
A
|
R
|
E
|
|
3
N
|
M
|
A
|
|
D
|
R
|
A
|
G
|
O
|
S
|
|
C
|
|
4
C
|
U
|
T
|
R
|
E
|
M
|
U
|
R
|
|
A
|
S
|
A
|
|
5
E
|
R
|
|
S
|
P
|
A
|
T
|
A
|
R
|
|
T
|
Z
|
|
6
P
|
A
|
S
|
|
E
|
|
O
|
R
|
A
|
S
|
E
|
|
|
7
E
|
|
T
|
A
|
N
|
A
|
R
|
|
P
|
|
A
|
F
|
|
8
|
P
|
I
|
L
|
D
|
A
|
|
M
|
I
|
C
|
|
R
|
|
9
F
|
U
|
R
|
I
|
E
|
|
M
|
O
|
R
|
A
|
L
|
A
|
|
10
E
|
T
|
I
|
|
N
|
E
|
A
|
S
|
E
|
Z
|
A
|
T
|
|
11
R
|
N
|
|
S
|
T
|
A
|
R
|
I
|
|
N
|
O
|
I
|
|
12
M
|
A
|
R
|
T
|
I
|
R
|
I
|
|
D
|
E
|
S
|
E
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu